Subiectul tabu din această producție abordează celulele stem și răspunde, totodată, controverselor, respectiv întrebărilor „De unde vin și ce știm, cu adevărat, despre celulele stem?”, „Sunt ele atât de revoluționare pe cât se zvonea acum un deceniu?”, „Unde se plasează în acest domeniu România și oamenii ei de știință revoluționară?”.
Aflăm istoria reală a celulelor stem de la medicul Bogdan Ivănescu, promotor al știintei și cercetării în domeniul editării genice.
Ideea e că deşi poate părea că este o poveste nouă, dacă vorbim despre celulele stem, de fapt acestea au început să fie folosite încă din anii ‘50. Mai mult decât atât, în 1901 a avut loc primul transplant, nereuşit. De fapt, transplantul de celule stem egal transplant de măduvă. Pentru că în măduva din oasele noastre, hematoformatoare, sunt celulele stem care produc hematitie, limfocite, toate elementele figurate ale sângeului. În anul 1900, s-a încercat un transplant de măduvă în sensul, în care s-a luat măduvă de la un pacient decedat şi s-a transplantat unui pacient care suferea de leucemie. Ideea era bună, ştiau cam ceea ce se află acolo, ştiau despre proprietăţile măduvei şi au încercat să aducă acele proprietăţi de la un cadavru proaspăt, într-un pacient viu care suferea de leucemie. Evident, şi operaţia şi manopera în sine - nimic nu era potrivit în ecuaţia asta. De ce? Nu se poate să introduci măduvă fără testare HLAG – human leucocite anti-gen - tiparul care ar trebui să facă o corelație între reperele imunologice ale unui pacient şi celelalte. Adică trebuie să existe compatibilitate, nu se cunoştea acea chestiune atunci.
În Times, în anii ‘80, primul transplant de ficat, deşi pacientul a decedat, a fost considerat un mare succes. Ideea corectă este cea care trebuie celebrată. Mai încolo, lumea a evoluat şi, în 1956 a avut loc primul transplant de celule stem adulte, adică primul transplant de măduvă. De atunci, totul a explodat.
În urmă cu câţiva ani am sărbătorit un milion de transplanturi celule stem adulte, tinere, hematopoetice la nivel mondial. De ce? Din 1956 şi până în 1988, când are loc primul transplant de celule hematopoetice recoltate la naştere, adică celule tinere, au tot fost făcute transplanturi de măduvă. De ce nu s-a făcut transplanturi cu celele stem tinere? Nu pentru că nu s-ar fi ştiut că sângele din cordonul ombilical ar avea o concentraţie mai mare de celule stem decât măduva. Nu numai pentru faptul că nu s-ar fi ştiut că celulele tinere sunt mai potente precum cele mai vechi, problema e că, până în 1988, nu se ştia cum pot fi crioprezervate. Există DMSO - o soluţie care, din 1988, a putut fi utilizată pentru crioprezervarea pe termen lung a sângelui din cordonul ombilical. Iniţial, s-a făcut bioprezervarea a întregii cantităţi de sânge extras din cordonul ombilical. După aceea, s-a descoperit că, dacă faci transplantul sau, dacă ai încercat să faci transplantul folosind atât hematiile, cât şi celulele stem, transplantul nu ar merge foarte bine. Rata de succes e mai mică decât ai face separarea celulară. Dar acest DMSO a dat startul crioprezervării de celule stem, adică am putut prezerva celulele la naşterea copiilor ca să le prezervăm fără să ştim dacă va fi nevoie sau nu să le utilizăm.
Dacă vreți sa aflați care este primul transplat de celule stem reușit, nu pierdeți continuarea istoriei necenzurate a miraculoaselor celule stem.
regizor/producator executiv: Mihaela Popescu
scenariu: Anca Gradinariu/Mihaela Popescu
montaj: Bogdan Giurcă
invitat special: dr. Bogdan Ivanescu (Doctor MiT)
autor articol: Mihaela Popescu
- Te-ar putea interesa si:
- Un tată şi fiica sa din SUA au vândut ani la rând falsuri după Pablo Picasso și Banksy. Cum au...
- Mai este luna extremelor la Film Now: suspans, pericole și acțiune pe toate fronturile
- Cum se spală corect orezul. Trucul viral care a împărțit internetul în două
