Printre tradiţiile nou înscrise în Patrimoniul cultural imaterial al UNESCO se numără compasul haitian şi sonul cubanez, două genuri muzicale, dar şi una dintre cele mai importante sărbători ale hinduismului. Comitetul interguvernamental al UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial se reuneşte la New Delhi de marţi până joi şi examinează zeci de candidaturi provenite din 78 de ţări. Obiectivul este de a „pune în valoare diversitatea tradiţiilor şi (de a încuraja) ţările şi comunităţile să ia măsuri pentru a le salva şi a le perpetua”, explică organizaţia internaţională pe site-ul său web.
Diwali, cunoscută şi sub numele de Deepavali, este una dintre cele mai importante sărbători ale hinduismului, dar şi ale sikhismului şi jainismului. Este sărbătorită de milioane de oameni din întreaga lume. Are loc în toamnă şi durează cinci zile. India este atunci iluminată de artificii, lămpi, lumânări şi petarde, ceea ce duce la un nivel deosebit de ridicat al poluării atmosferice.
Prim-ministrul indian Narendra Modi a salutat recunoaşterea acestei sărbători „strâns legată de cultura şi filosofia noastră”, potrivit unui comunicat distribuit pe reţelele de socializare.
Printre noile tradiţii protejate de UNESCO se numără, printre altele, un dans spiritual kenyan, arta ceramicii paraguayene, împletitul coşurilor poloneze, practicarea unui instrument cu coarde albanez sau producţia artizanală de sare în Filipine, relatează News.ro.
Mai cunoscut, sonul cubanez constituie un gen muzical cu origini spaniole şi africane. Cântăreţii Beny Moré, Compay Segundo şi Ibrahim Ferrer se numără printre cei mai emblematici artişti ai acestui gen. Născut în dealurile rurale din estul Cubei, acesta a coborât în oraşe înainte de a depăşi graniţele insulei în anii 1930.
Sonul cubanez, care se dansează în cuplu, este unul dintre genurile care au influenţat cel mai mult muzica latino-americană în secolul al XX-lea. S-a răspândit în Puerto Rico, Columbia, Venezuela şi Panama. A dat naştere mambo-ului şi cha-cha-cha-ului în anii 1940-1950, apoi a dat naştere salsa în anii 1960.
În 1996, albumul Buena Vista Social Club, formaţie alcătuită din „soneros” din anii 1930 şi 1940, precum Compay Segundo şi Ibrahim Ferrer, a stârnit un entuziasm mondial pentru muzica tradiţională cubaneză. Piesa „Chan Chan”, a lui Compay Segundo, a devenit un succes internaţional.
În registrul muzical, UNESCO a inclus şi compasul haitian. De la barurile din Port-au-Prince până în cele mai îndepărtate sate, se ascultă şi se dansează această muzică populară, care face mândria micului stat din Caraibe. „Astăzi, compasul este principala reprezentare artistică (şi) muzicală a Haiti în străinătate”, rezumă Frantz Duval, directorul general al Ticket, o revistă culturală locală.
Compasul „este memoria colectivă a naţiunii”, insistă Emmelie Prophète, fost ministru al Culturii din Haiti, care a lucrat la dosarul de candidatură. „Suntem încântaţi de această înscriere pe listă”, a declarat ea pentru AFP. „Această recunoaştere vine într-un moment în care avem nevoie să vorbim despre Haiti altfel decât despre problemele sale politice şi de securitate”.
Naşterea acestui stil muzical datează de la un concert susţinut în iulie 1955 la Port-au-Prince de Nemours Jean Baptiste, renumit saxofonist haitian. Cu origini din Africa şi Franţa, fosta putere colonială, compasul se inspiră şi din „melodiile cubaneze şi dominicane pe care haitienii le ascultau pe posturile de radio cu unde scurte care emiteau din Cuba şi Republica Dominicană vecină”, a declarat pentru AFP muzicianul Yves Joseph, cunoscut sub numele de Fanfan Tibòt.
„Dansul konpa, un marş ritmic, este carcterizat de mişcări ale şoldurilor, paşi alternativi şi o conexiune fizică între dansatori”, se menţionează în documentul de candidatură al guvernului haitian. Acesta se va alătura unei liste foarte bogate, care include deja rumba congoleză, rumba cubaneză, tango, flamenco şi fado.
- Te-ar putea interesa si:
- Admirarea operelor de artă în galerii poate ameliora stresul. „Impact pozitiv” asupra sistemului...
- Un brad de Crăciun decorat cu obiecte pierdute, instalat într-o gară din Japonia
- Mâncau mai bine, dar trăiau în lanțuri. Adevărul despre sclavii din Roma Antică
