Laboratorul pentru restaurarea picturilor şi a lucrărilor din lemn din cadrul Muzeelor Vaticane, unde lucrează 36 de restauratori de elită, a împlinit 100 de ani, relatează Reuters.
Alessandra Zarelli, restauratoare în cadrul Muzeelor Vaticane, a mărturisit că, atunci când lucrează la o capodoperă a unui artist precum Michelangelo, trebuie mai întâi să-şi liniştească emoţiile pentru a se putea concentra apoi asupra sarcinii pe care o are de îndeplinit.
Conform procedurii standard, Zarelli şi colegii ei trebuie să aplice reguli din chimie, fizică şi istorie şi să lase deoparte orice entuziasm şi veneraţie.
''Emoţia de a lucra la o creaţie de-a lui Michelangelo este cu adevărat de nedescris'', a spus Zarelli, în vârstă de 56 de ani, care a contribuit la restaurarea unei fresce din Cappella Paolina a acestui maestru renascentist.
''Încerc să rămân detaşată în timp ce muncesc. Trebuie să mă concentrez asupra materialului şi a muncii pe care trebuie să o fac, altfel aş fi paralizată de emoţie'', a spus ea în timp ce lucra la o pictură din 1550, denumită ''Enthroned Madonna and Child with Saints'', care aparţine artistului italian Moretto da Brescia.
''La finalul zilei, păstrez câteva momente pentru mine, pentru a contempla şi a mă bucura de emoţia de a fi atât de aproape de capodopere uimitoare'', a spus ea.
Este una dintre cei 36 de membri ai unei echipe de elită din cadrul laboratorului de restaurare al Muzeelor Vaticane, care se ocupă cu picturi şi opere din lemn.
Echipa este responsabilă de îngrijirea a mii de metri pătraţi de picturi murale, inclusiv frescele din capela Sixtină, precum şi circa 5.300 de picturi în ulei şi câteva zeci de statui din lemn.
Un secol de restaurare
Restaurarea picturii lui Moretto a inclus o nouă ramă interioară, netezirea unor deformări cauzate de umiditate, îndepărtarea lacului oxidat şi retuşarea atât a picturii, cât şi a ramei externe aurite.
Cu prilejul marcării a 100 de ani de existenţă, laboratorul pentru restaurarea picturilor şi a lucrărilor din lemn, una dintre cele opt unităţi specializate din muzeu, a permis accesul câtorva publicaţii.
Tehnicile de restaurare sunt într-o schimbare continuă, iar restauratorii de azi trebuie deseori să repare sau să îndepărteze greşeli ale predecesorilor, care au lucrat cu decenii sau chiar cu secole înaintea lor, folosind tehnici rudimentare.
O altă problemă, în special în trecutul îndepărtat, era aceea că restauratorii nu au fost tehnicieni, ci artişti în toată regula, iar unii au crezut că pot ''îmbunătăţi'' originalul adăugând zone luminoase sau contraste, potrivit directoarei laboratorului, Francesca Persegati.
''E important să fii umil în această meserie, să respecţi munca, dar şi să ai un background ştiinţific pentru a putea înţelege materialele'', a spus ea.
Înainte chiar ca o pictură să ajungă în laborator, este supusă unor teste cu ultraviolete, infraroşu şi alte metode non-invazive pentru a detecta vopseaua adăugată ulterior, pigmentarea şi schiţele de dedesubt.
În altă partea a laboratorului, Caterina Manisco restaurează un tablou din 1895 denumit ''Madonna and Child Between St. Theresa and St. Francis'', de Emma Richards. Artista de origine italiană a creat la curtea reginei Victoria şi a prinţului Albert, o raritate pentru o femeie în acele vremuri.
''Pentru că e o femeie, mă simt cumva foarte apropiată de ea'', a spus Manisco, în vârstă de 40 de ani, restaurator extern în cadrul laboratorului.
Pentru a marca cea de-a 100-a aniversare a laboratorului pentru pictură şi lemn, muzeele au plasat coduri QR în apropierea a 37 de opere de artă, pentru a permite vizitatorilor să vadă ceea ce se află dincolo de suprafaţă, precum şi numeroasele straturi din viaţa unei restaurări.
- Te-ar putea interesa si:
- Cum să faci o omletă perfectă. Ingredientul care o face mai pufoasă și nu se mai rupe niciodată
- În aprilie, toate secretele ies la lumină cu peliculele Film Now
- Obiectul pe care toți îl folosim zilnic, dar aproape nimeni nu îl curăță. Adevărul care i-a...
